ANGHINAREA UTILIZARE SI TRATAMENTE

   Planta erbacee perena, cu frunze mari, spinoasa ,originara din regiunea mediteraneana din sudul Spaniei. Este cultivata atat pentru solzii carnosi ai inflorescentei si receptaculii florali consumati ca legume, cat si pentru florile sale intrebuintate in farmacologie. La noi este cultivată mai ales in regiunile din sudul tarii. Infloreste în iulie si august.

  In scopuri medicinal-alimentare se folosesc frunzele care trebuie recoltate in momentul cand ajung la 30-35 cm lungime, iar petiolul şi nervura princi­pală sunt inca fragede. Recoltarea frunzelor in acest stadiu permite obţinerea de 4-5 recolte de calitate  superioară. Frunzele se taie de la exteriorul rozetei şi la 2-3 cm de la locul de insertie. Nu se taie frunzele mici din interiorul rozetei, ele asigurind dezvoltarea altei rozete.

   Componenţii principali: cinarină,  polifenoli, oxidaze, favonozide (cinarozidă şi scolimozidă), insulina, acid cloro-genic, glicozidele A şi B, mucilagii, tanoizi, zaharuri, acizi (malic, lactic, gliceric şi glicolic), derivaţi triterpenici, săruri de potasiu şi magneziu.

   Proprietăţi:  frunzele de anghinare se caracterizează prin efecte asupra  bolilor de ficat şi rinichi — măresc secreţia biliară şi diureza, reglează procesul de formare al colestero­lului şi diminuează zahărul din sange.

   Indicatii: se foloseste intern in cadrul nefritelor cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi,angină pectorală, ateroscleroza, hepatite cronice, ciroze hepatice, angiocolite, colicistite acute şi cronice, constipatii, hiperteniune arterială, hipercolesterolemie.

Contraindicatii: afecţiuni acute, renale şi hepatobiliare.

   Mod de folosire: a) infuzie în proporţie do 0,5-1 % (o lingura de frunze) în 500 ml apă clocotită, care se lasă  in jur de 30 de minute, iar după filtrare se bea o parte dimi­neaţa pe stomacul gol, iar restul în cursul zilei cu o jumătate de oră înaintea meselor principale;

  b) 2 lingurite de frunze mărunţite la 300 ml apă cloco­tită, care se infuzează 15 -20 de minute. După 10 zile se mă­reşte doza la 4 lingurite, iar după alte 10 zile - 5 lingurite la 300 ml apă clocotită. O parte din ceaiul rezultat (2-3 înghitituri) se bea dimineata pe stomacul gol, după care bol­navul va sta intins pe partea dreaptă timp de 20-30 minute. Restul continutului se bea incet, inghititură cu inghititură in cursul aceleasi zile, cu 30 de minute inaintea meselor prin­cipale. Cura este de 30 zile. După o pauza de o lună cura se poate repeta, dar cu grija,  intrucat supradozarea provoaca colici hepatobiliare.

  Utilizari populare: ceaiul din  frunze se foloseşte in bolile de ficat si de splina.